New Friend Request
UNIVERSUL si noi. 11/29/16 6:36 PM
UNIVERSUL si noi. Vara fugeam cu copii la strand. Dupa scalda ne asezam pe spate si priveam cum cocoloasele de nori, care desi erau aproape , erau departe, isi schimbau formele. seara aram in curte la tanti MERY si ne zgaiam la cerul intunecat pe care sclipeau stelele. dupa ce am invatzat sa citesc a venit unul care mi a bagat gargauni in cap si mi a trezit dorintza de a zbura departe departe , pana la LUNA si si mai si. Era Jules Verne. Astazi imi pun intrebarea ,,Cat de mici, suntem noi si cat de mari putem fi in nemarginitul UNIVERS ? ".
ღ*ღ Povestea primului ABECEDAR , cel al lui ❤ ION CREANGA ❤ ...::::.... A apărut la Iași pe 8 iulie 1868 și a avut 23 de ediții succesive până în 1893 :”Metodă nouă de scriere și cetire pentru usul clasei I primaria” - ABECEDARUL ... În 1864, tânărul Ion Creangă a fost numit prin decret domnesc institutor provizoriu la clasa I-a, secțiunea a II-a, a școlii primare Trei Ierarhi ... Încă din primii ani de institutorat, marele povestitor a început să strângă material pentru redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii ... Ion Creangă alături de alți cinci institutori a constituit o echipă care avea intenția de a compune un ABECEDAR corespunzător noii epoci. Până atunci copiii învățaseră ”după ureche” și după cum era și dascălul, cărți fiind puține și slabe calitativ ... Prima ediție a fost publicată pe cheltuiala „Societății pentru învățătura poporului român” în data de 8 iulie 1868 la Iași într-un număr de 4000 de exemplare. Autorii au renunțat la remunerația ce ar fi urmat să o primească pentru prima ediție a acestei lucrări, cu condiția ca beneficiul obținut să finanțeze apariția unei a doua ediții – care a văzut lumina tiparului într-un tiraj de 8000 de exemplare în noiembrie același an. În 1876 aceeași societate a stipendiat publicarea unui nou tiraj de 12000 exemplare. Imediat după prima ei apariție, lucrarea a fost aprobată și adoptată ca manual. Manualul fiind un succes imediat, cea de-a doua ediție a cuprins 72 de pagini, îmbunătățiri și adăugiri succesive de texte și imagini au dus în 1893 la un volum de 88 de pagini. Manualul a avut un deosebit succes, fiind difuzat în întregul REGAT și, a servit inclusiv ca suport de curs pentru instruirea adulților, în armată. La ediția a cincea, din 1871, cartea a ajuns la tirajul, rar pentru acea vreme, de 36.000 de exemplare. În anul morții lui Creangă se publicase în peste 500.000 de Exemplare ...Marele Povestitor - ION CREANGA - are meritul de a fi încercat ceva nou, ceva la care puțini s-ar fi încumentat și foarte puțini au reușit să scoată la capăt atât de bine cum reușise fiul Humuleștiului ... Si , cum sa nu fim MANDRI ca ne-am nascut ROMANI ?? ... SUNTEM , Prietene SEFE : Eminescu, Creanga, Caragiale , Pasarea noastra Maiastra ... Constantin BRANCUSI ... VA MULTZUMIM ! ... ♥•.¸✽¸.•♥ ... ℒℴνℯ ... ♥•.¸✽¸.•♥
*★* ❄...❄ *★* !! ... NIMIC NU ESTE CE PARE A FI ... !! ... *★* ❄...❄ *★* Primesc de la Prietenul Vasile acest mesaj " Tzi am trimis o poza cu MARGELE- ocupatzia pe care i a gasit o un fost coleg de liceu pentru a o salva de cancer la san pe sotzia lui - A salvat o ! ... Vezi tu , CONDOR , nimic nu este ce pare a fi - ma intreaba prietenii - Te ocupi de margele VASILE- Am aflat astazi si m- am bucurat ! I- am zis lui BANICA - Bravos , o sa tzi sharuiesc toate pozele cu margele , povestea ta este de stiut ! " ....((•‿•)) ♥•.... Acest ADEVAR - Nimic nu este ce pare a fi - mi-a amintit de o poveste , citita cu mult timp in urma ... Iat-o : 。(♥‿♥) 。。 Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol. În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi "... 。(♥‿♥) 。。 În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui. Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie. Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp ... Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru? " Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el. " A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ". " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân ... "Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ! Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui ..." ... ♥•.¸✽¸.•♥ ((•‿•))
♫★♫ .. Eu n-am cerut să fiu român. Am avut noroc ! ★¨¨˜”°º★¨¨ ...::::::::... ❤ CIPRIAN PORUMBESCU ❤...:::::... O vioară. O baladă. Muzica fermecată care învinge timpul ...★¨¨˜”°º★¨¨ ... Timp de mai bine de o săptămână, Ciprian Porumbescu s-a retras în tihna locurilor natale şi a şlefuit această partitură de referinţă a creaţiei clasice româneşti, considerată, pe drept cuvânt, una dintre luminoasele capodopere ale culturii româneşti. Este imposibil să nu te sensibilizezi la auzul sunetelor dulci, sfâșietoare, venind dinspre o tristețe atemporală ...❤ "Cu chipul său falnic, cu firea sa foarte simpatică, Ciprian magnetiza pe oricine. Era blând, plăcut la vorbă, foarte onest, de o rară bunătate, duios, chiar şi atunci când părea revoltat." ❤... Pe 6 iunie 1883, la doar 29 de ani neîmpliniți, Ciprian Porumbescu a murit sub ochii neputincioși ai tatălui și în brațele surorii sale Mărioara, crezând până în ultima clipă în muzică şi în dreptul lui la viaţă. Necruțătoarea tuberculoză nu l-a iertat. A fost înmormântat în costum de mire fiind condus pe ultimul drum cu alai îndătinat la cununie ... ★ ♫★♫ ... - Îl văd parcă și-acum cu ochii lui mari și frumoși, cum se uita trist și dureros la mine, zicându-mi : « Măriorică, tu trebuie să fii pregătită pentru sfârșitul meu, să fii sprijinul tătuței, să nu plângi, să nu te prăpădești, căci zilele mele sunt numărate »... Și eu trebuia să fiu tare, să mă țin să nu izbucnesc în plâns, să-l mângâi, zicându-i că se va face bine. Sărmanul fratele meu, cât a suferit! Şi-a luat rămas bun de la toți, cu vocea limpede și cu privirea clară și frumoasă. Ultimele sale cuvinte au fost: «Tătuță, Măriorică, vegheați să nu mi se piardă CANTECELE ... Ele trebuie să trăiască căci eu, iată, mă sting ». Picioarele i se răciseră, dar el era încă conștient. Însă, încet a adormit ca un Sfânt ... ★ ♫★♫ ... de Mărioara Porumbescu ★ ♫★♫
❤ ღ*ღ ... Intreaga pagina a lunei IULIE este in Memoria si Dedicata - Prietenei noastre ❤ CRISTINA ❤ ... In urma cu doi ani CRISTINA NOASTRA DRAGA ... a devenit LUMINA ! ღ*ღ ❤
~///(´◕`‿´◕`)\\\~ ... UNIVERSUL si NOI ...✫´¯`✫ GRIGORE LESE ✫´¯`✫ - Am vrut să ştiu câţi ani are cămeşa de-o poartă atât de mândru… „ - Cămeşa nu se măsură-n ani. Nu am cum să ştiu câţi ani are o cămeşă. Cămeşa trebuie să-mi placă s-o port, să fie vie. Pe mine nu mă interesează câţi ani are. Ea poate fi a străbunicului, poate fi cămeşa lui tata, dar de obicei nu se poartă cămeşile părinţilor. Fiecare poartă cămeşa lui. Mama o avut grijă să-mi facă una mie, o avut grijă să-i facă şi tatei. Nevasta trebuia să aibă grijă de bărbat. Oamenii trăiau în rânduială. Eu dacă port cu mine fluierul pe care-l vedeţi, nu mă interesează cât e de vechi. Pe mine mă interesează cum sună. Să pot zice cu el. Că-i din soc, că-i din fag, că-i din cireş, interesul meu este să sune fluierul bine. De asta v-am aşteptat cu fluierul ! " ... ♥•.¸✽¸.•♥ ((•‿•)) ♥•.... Autor: Loreta Popa ❄*★*❄ *★*
★¨¨˜”°º★¨¨ Eu n-am cerut să fiu român. Am avut noroc ! ★¨¨˜”°º★¨¨ ...::::::::... ❤ « Într-un hotel din Giurgiz, am găsit pe acel băiat – care slujea în curte şi la grajd – culcat în fân şi citea în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan – biblioteca băiatului – plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea nici un viţiu. Eram foarte curios să-l cunosc. Tânărul sosi. Era o frumuseţe. O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet bun şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare: « Mă recomand Mihail Eminescu » ❤ ...... I.L. Caragiale ....... ★¨¨˜”°º★¨¨ « Şi dacă am plâns când l-au aşezat sub teiul sfânt, n-am plâns de moartea lui; am plâns de truda vieţii, de câte suferise. Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările . » ...... I.L. Caragiale ...... ❤