New Friend Request
UNIVERSUL si noi. 11/29/16 6:36 PM
UNIVERSUL si noi. Vara fugeam cu copii la strand. Dupa scalda ne asezam pe spate si priveam cum cocoloasele de nori, care desi erau aproape , erau departe, isi schimbau formele. seara aram in curte la tanti MERY si ne zgaiam la cerul intunecat pe care sclipeau stelele. dupa ce am invatzat sa citesc a venit unul care mi a bagat gargauni in cap si mi a trezit dorintza de a zbura departe departe , pana la LUNA si si mai si. Era Jules Verne. Astazi imi pun intrebarea ,,Cat de mici, suntem noi si cat de mari putem fi in nemarginitul UNIVERS ? ".
*** Minunata noastra LEBADA - ne spune un secret ! : ... Oana Pellea 10 Std. · Oul de Paști îl simboliează pe Iisus în mormânt. Coaja oului este piatra mormântului din care Iisus a ieșit înviind, iar ciocnirea ouălor semnifică deschiderea Sfântului Mormânt și Învierea.
*** Frumoasa noastra Romanie *** ...:::... : Mihaela Miroiu 6. April um 18:50 · Hermannstadt, Romania · Lumea în care am fost copilă (un sătuc din Transilvania) (textul se datorează unor intrebări despre evul mediu și gospodărirea zilnică) - Mâncarea se făcea din ceea ce era în gospodărie, cu excepția sării și a zahărului. Carne mâncam, de obicei, sâmbăta seara (tocăniță de pui) și duminica: paneuri, friptură, supă pandișpan, alte plăcinte. Iarna mâncam mai multă carne, în mare parte, porc afumat. În rest, alte feluri, cele mai multe fără carne. - De Paște, ouăle se vopseau cu foi de ceapă și erau tare frumoase, cu modele făcute din pătrunjel. Toată lumea mânca în camera de dinainte, adică în odaia de fală, folosită doar de sărbători. Pe masă erau toate bunătățile și multe prăjituri și tort. Fiecare mânca din farfurii separate, spre deosebire de restul săptămânii când soții mâncau din același blid. - A doua zi de Paște se întâlnea tot satul în aceeași livadă înflorită, an de an. Ciocneau ouă, mâncau pască și prăjituri, povesteau, se bucurau împreună. Era o sărbătoare a comunității. - Vasele se spălau cu leșie de cenușă. Nu existau detergenți. Cenușă era destulă, fiindcă era doar foc cu lemne. - Înainte de Paște, era o mare operațiune de curățenie. Se schimbau fânul sau paiele din saltelele de la pat. Erau spălate toate albiturile (lenjerii de pat, cămăși) la râu, cu săpun făcut în casă din osânză și sodă. Erau bătute cu maiul și apoi întinse la soare, cât erau câmpurile de mari. Erau văruiți: pomii, gardurile, pereții grajdurilor, pe cât posibil, până și casele și pietrele. Deodorantul principal era busuiocul. - Nu era apă bună de băut peste tot. Apa era cărată cam 1 km. în câte două găleți, eventual, o a treia pe cap, pusă pe un turban (dar asta era măiestrie, mie nu mi-a ieșit). - Oamenii se spălau pe corp sâmbăta, la lighean sau la vălău (vasul pentru vite), ca să se primenească pentru slujba de duminică. Niciodată nimeni nu era complet dezbrăcat, cu excepția copiilor. - Era foarte greu, o mare trudă pentru ceea ce azi numim nimicuri. Dar era frumos, cu sens, iar lumea mulțumea și făcea o cruce, cu cuțitul, pe fundul fiecărei pâini puse pe masă. Fiindcă era o binecuvântare. - Și pentru mine cred că este o binecuvântare că am trăit toate acestea în copilărie. Mă simt senină și recunoscătoare că, într-o singură viață, am trecut prin evul mediu tehnologic, industrializare și economie digitală. - Să fie binecuvântată amintirea tuturor celor care au trudit pentru noi, cu sufletul, cu mintea și cu trupul lor.
In copilaria mea am inalnit multe din aceste obiceiuri i activitatzi ! Alta lume , mai multa APROPIERE intre oameni !
☀ - Hristos a Inviat ! ✽ ♥ ♥ ... ☀....Din Noaptea Învierii şi până la Rusalii - RAIUL este deschis, iar iadul încuiat ! ... ★
- Adevarat a Inviat !
★¨¨˜”°º★ AVEM O TARA ★¨¨˜”°º★ ...:::... de RADU GYR ...:::... 。。。。☀ - Avem o ţară unde au stăpânit odată Vitejii daci, bărbaţi nemuritori. Şi unde stau de veacuri laolaltă, Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări. Avem troiţe sfinte, altare şi icoane Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri; Avem atâtea lacrimi şi prigoane Că ne e plin pământul de martiri. Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut; Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul, Va răsturna cinci veacuri de pământ. Avem pe Brâncoveanu pildă tare, Căci pruncii lui sub sabie-au căzut; Ca să păzească fără de schimbare Credinţa dreaptă-n care s-au născut. Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii, Cu tunuri sfârtecat de cel viclean; Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii, Pe Horia tras pe roată pentru neam. Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce, Ardeal cu trei culori împodobit; Scriind deasupra vina ta cu sânge, Aceea că, ortodoxia ai iubit. Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte Şi aruncaţi în groapa neştiuţi; Dar astăzi dând pământul la o parte Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi. E jertfa lor de veacuri mărturia Ce strigă din morminte pân' la noi: Să apărăm cu râvnă Ortodoxia Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi ! ... ✿ ♥ ...。。
Credetzi ca il vor pune a ,,motto'' pe toate cartzile scolarilor? Credetzi ca va fi incriptat pe intrarea principala a Parlamentului ? Credetzi ca .....
★¨¨˜”°º★MIHAIL SADOVEANU ★¨¨˜”°º★ ...:::... STICLETELE ...:::... 。。。。☀A fost odată, de mult, o iarnă grozavă pe la noi .Păsările, înfricoșate, s-au strâns sub streaăina bisericii. Veniseră acolo toate locuitoarele vailor si munților, neamurile de la câmpii și de la baltă, cântăreții cei mărunți din dumbrăvi . - Trebuie sa furăm oleacă de foc din cer, altfel pierim, spuse pajura, împărăteasa cea bătână de la munte . - Înțelept cuvânt, Măria Ta ! țipă neamul pasăresc .- Să vedem cine va aduce o rază ! Eu nu pot lăsa lumea fără stapânire, zise pajura . - Eu sunt bătân ! croncăni corbul .- Să se ducă una dintre păsările mărunte și sprintene ! hotărî împărăteasa .- Noi nu avem putere ! Știm numai să cântăm, zise cinteza .- Auzi necuviintă ! - Auzi lașitate ! strigara păsările mari . - Nu vă supărați, mă duc eu, zise sticletele, cel mai mic și cel mai sfios ... - Sticletele a plecat fluturând din aripioare spre cerul senin . A mers ața multă vreme până când a intrat in vârtejul soarelui. Cu cea din urmă sforțare, se avântă și prinse o rază . Aproape orbit, cu penele pârlite, se rostogolește îndărăt spre pământ cu soarele în cioc .Când sticletele ajunse pe pământ , cele dintâi flori ridicau cupele din frunzele moarte și-l salutau . Coțofana văzu goliciunea sticletelui și râse .- Fraților si surioarelor ! zise botgrosul. Să -l ajutam, săracul ! - Să-l îmbracăm, ciripiră toate. Fiecare îi dadu o pană. De atunci are sticletele fes purpuriu și hăinuța din bucăți. ... ✿ ♥ ...。。 (’)•´¨`•(’) ... *•.¸¸.•* `*•.¸
Cum sa nu tzi se intipareasca asta in creier si comportament !Da dar, noi am crezutca atunci cand tzarii ii este greu vor sari totzi ! Noi am ramas singuriitampitzi ! Asa vom pleca dincolo ! Multzumesc , boier Sadoveanu ! Am vizitat casa ta de langa manastirea Neamtzului !
i... vai ... vai de NOI : VIORELA MIHAI : ... - - Mereu ați fost așa... brunetă? Pauză de perplexitate! Sunt într-un birou luminos de corporație și am venit să prezint un proiect în care cred. Pasiunea discursului îmi este fracturată de această întrebare halucinantă, căzută ca un topor din cer. - Poftim?! - Așa v-ați născut, brunetă?! Sunt fixată de o privire cu subînțeles. Nimeni nu m-a întrebat vreodată așa ceva! Mă gândesc cum și, mai ales, de ce trebuie să mă lansez într-o discuție despre culoarea părului meu. Cum dintotdeauna am crezut că umorul bine dozat la timpul potrivit poata salva situațiile stânjenitoare, încerc o glumă. - Deși am fost acolo, mi-e greu să-mi amintesc! Niciun zâmbet, nicio reacție. Interlocutorul meu așteaptă să prind pontul și să mă disociez de o anumită minoritate. Mă uit în ochii lui și îmi devine tot mai clar ce am de făcut. Vreau să-l provoc puțin, pentru mine prezentarea oricum s-a terminat. - M-am născut tuciurie ca un hornar! Altă întrebare? - Știți, la noi vin mulți oameni, cu diferite proiecte. Ne alegem foarte atent demersurile în care ne implicăm!, îmi explică, foarte serios, judecătorul meu. - După culoarea pielii, după orientarea sexuală sau după zeul în care cred?! Interlocutorul meu realizează că a fost cam deplasat. - Scuze că am deviat puțin de la subiect!, încearcă să remedieze situația și să readucă discuția pe făgașul normal. Dar eu mă simt deja ca o bere pe care ai scuturat-o prea mult în portbagaj. - Puțin?! Mă ridic în toată brunețimea mea explodată și dau să plec. - Proiectul dumneavoastră este foarte interesant..., încearcă să mă oprească. ... Pentru o brunetă?!, adaug insinuant. În timp ce cobor scările, mă întreb dacă am luat-o eu razna sau discuția aceea tocmai a avut loc. În 2018, în România, în plin București?! Mă gândesc ce moacă ar fi făcut dacă aș fi întrebat, brusc, pe un ton schimbat: Conașule, trăi-ți-ar familia, dă-mi cafeaua să-ți ghicesc! Aș fi putut să-l liniștesc cu un zâmbet calm și șarmant, social și corect. Dar prejudecata m-a lovit drept în creștetul conștiinței și mi s-a părut absurd să-i explic că nu sunt neagră în cerul gurii, deci poate lua liniștit în considerare proiectul meu. Pe măsură ce toate reperele se relativizează, devenim tot mai închiși și mai obtuzi. Ne refugiem în celulele noastre sigure, cu oameni înregimentați în aceleași prejudecăți și limite ca și noi. Nu vrem deschidere și dialog pentru că ne este frică de toți diferiții din jurul nostru pe care este mult mai ușor să-i judecăm decât să-i acceptăm și să-i integrăm în sistemul nostru de gândire și de viață. Cine știe cum ar fi deviat discuția dacă eram pur și simplu blondă?!
Nu prea cred ca s a intamplat asa ! Astazi corporatziile au mare nevoie de valori !