New Friend Request
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR/Întâi mi-a cerut buletinul şi câteva date personale de identifi care... 1/26/15 10:25 AM
Mihai Oneşteanu ne scrie: „Într-o seară, să fi fost prin anii ’79-’80, trecuse deja de ora nouă, când a sunat cineva insistent la uşă. Era un vlăjgan bine hrănit care mi-a înmânat o invitaţie cu text telegrafic. Scria să mă prezint, a doua zi, la sediul Securităţii judeţului Bacău, la un tovarăş maior al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Vă daţi seama că nu am închis un ochi toată noaptea. Mă gândeam cu ce mă făceam vinovat de mă invitase organu’. Eram conştient că făceam poze nepermise. Că subliniam, în ziarul Partidului, „Scânteia”, toate prostiile şi inadvertenţele din cuvântările lui „ADI”, adică „academician doctor inginer” cu câteva clase primare, Elena Ceauşescu. Că spuneam bancuri politice cu personaje din Primaria Bacăului. Şi, parcă nu ar fi fost de ajuns, mai şi comentam „indicaţiile preţioase” şi hotărârile partidului şi ale „iubitului conducător”. Într-un cuvânt, eram un răzvrătit şi nu îmi ţineam gura. A doua zi dimineaţă m-am prezentat la „Judeţ” exact la ora nouă, la etajul trei, camera 35. Visasem locaţia toată noaptea, aproape că aveam un „deja-vu”. Biroul era închis. Am rămas în faţa uşii, plimbându-mă doar câte un pas în stânga şi altul în dreapta, ca să nu-l scap pe tov. Ofiţer. Eram neliniştit, îngândurat şi, trebuie să o recunosc, şi cam temător… În fine, a apărut şi maiorul. Era îmbrăcat civil, curăţel, trecut de 40 de ani. Şi el, ca şi vlăjganul care mi-a adus invitaţia, părea bine hrănit, chiar rotofei. Doar privirea o avea rece, deşi nu era respingătoare. M-a invitat în cămăruţa înghesuită. Pe jos era o mocheta ieftină şi uzată, pereţii erau albi, fără tablouri sau zorzoane. Ca mobilier erau două birouri şi două scaune cazone. Întâi mi-a cerut buletinul şi câteva date personale de identificare. A început, apoi, să spicuiască pasaje din dosarul care s-a dovedit a avea în jur de 200 de file şi în care se găseau informaţii scrise de diverşi cetăţeni, de-a lungul anilor. Apoi brusc, nici „bonjur” nici „dă-te mai în colo”, m-a acuzat că am simpatizat cu legionarii fiindcă am servit masa cu domnul director de la Şcoala Gura Văii, şi el cunoscut a avea un trecut nu prea „curat” în această privinţă. Apoi mi-a spus, de la obraz, că sunt nemulţumit de şeful partidului şi că mă interesez pe unde şi-au făcut studiile colegii mei. Mai mult după ton decât după acuzaţii mi-am dat seama că e grav, o făcusem, cum se zice, „lată”! După această discuţie, primul efect a fost eliberarea mea dintr-o funcţie onorifică şi înlocuirea mea cu profesorul R.C., un tovarăş de încredere. După câteva săptămâni, maiorul de la Securitatea oraşului Oneşti m-a invitat şi el la sediu, „aşa, ca să mai stăm de vorbă”. Stăteam de-o parte şi de cealaltă a singurului birou aflat în cameră. Ba că sunt apreciat de tovarăşi, ba că fac bine ce fac, când, deodată, mă întreabă dintr- o suflare ce părere am despre Securitate. Îi răspund că „bună”, cum dracu’ să zic altfel… „Atunci, înseamnă că aţi ajuta Securitatea în caz de nevoie”, a venit ofiţerul la scopul întâlnirii. Eu, fiind ofiţer în rezervă, m-am gândit că este vorba despre acţiuni militare de apărare a ţării. M-am lămurit însă imediat, când mi-a cerut să-i relatez, în scris, ce face, unde se mai duce, ce spune domnul G. din conducerea Primăriei, că doar „spuneţi bancuri dalea împreună”. Abia atunci mi-am dat seama ce spune. Nu ştiu de unde, dar cu un curaj nebun i-am zis, la „foc automat” că mai bine îmi dă o puşcă şi îmi spune că dinspre Oituz vin nişte ticăloşi care atentează la viaţa şi la bunurile noastre şi atunci, „trag şi ei, trag şi eu şi mor cu ei şi cu voi de gât, asta fac…!” A rămas mut lângă birou, ba chiar am avut impresia că se ţinea de mobilier ca să nu cadă din picioare. M-am învârtit pe călcâie şi am ieşit, milităreşte, din încăpere. De atunci nu am mai auzit nimic despre dânsul şi nici despre instituţia pe care o reprezenta, fiind considerat, cred eu, nebun irecuperabil. Rubrică realizată de Vlad Teodorescu (vlad.teodorescu@evz.ro) „Evenimentul zilei” publică, zilnic, cele mai interesante amintiri, inclusiv fotografi i din „Epoca de aur”. Dorim să antrenăm şi cititorii noştri în această reconstituire a respectivei perioade, de aceea vă aşteptăm pe toţi cei care aveţi peste 40 de ani să ne scrieţi pe adresa redacţiei (bd. Dumitru Pompei nr 6, sector 2 Bucureşti) sau pe mail officeredactie@evz.ro. Citiţi mai multe poveşti în secţiunea specială Amintiri din Epoca de Aur
Hai ca va tzuc pe toti,
Lylyca!
Hai ca va tzuc pe toti,
Lylyca!
Mi a trebuit ceva timp sa intzeleg vehementza ta ! Da itzi trimit un matzoi nu o matza(ai scris mata si am crezut ca injuri ::))))))
Multumesc frumos pt. pisoias. Sa stii ca eu nu injur niciodata pe nimeni, oricat de mult m-ar supara, acea persoana, asa am fost educata. Iti doresc drum drept si lumina!
Am ajuns la varsta la care nu ar mai trebui sa am intrebari, dar ele sunt, parca tot mai multe ! Acest ,,de ce" continuu este viu : de ce am plecat candva din Tzara, de ce altzii au ramas, de ce voi inca suferitzi, de ce cei ce au puterea nu se gandesc la VOI ??... Doare tare pt. ca suntem FRATZI !
Fruntea sus si incearca sa privesti cat mai rar inapoi. Nu o lua ca pe un egoism din partea mea, dar este mai bine asa si mai sanatos. Poate, intr-o buna zi voi pleca si eu, cine stie...? Ai grija de tine!
Mie nu imi merge mesageria, asa ca scriu aici ! Nu am intzeles iesirea ta ! Am scris pe blogul meu o chestie despre care te aratai interesata- si nu chiar totul, Gigi Cizmaru a fost exmatriculat definitiv din toate institutele din tzara !
Draga prietene, nu inteleg motivul intristarii tale. Singurul lucru pe care l-am mentionat in G.B., a fost acela ca te astept cu o mata, pentru ca mie imi plac matele. Ai grija de tine si nu te mai infuria asa de repede, ca viata si asa-i prea scurta, si sincer, nu merita!
... Traiesc o BUCURIE mare : Tu imi oferi o INIMIOARA , iar eu te descopar acum, Lylyca ! ... Itzi Multzumesc MULT , sa fie intr-un CEAS BUN intalnirea noastra ... , ea trebuia sa vina ! ... Prietenul SEFE imi spunea : Tu ai inca , dupa 35 de ani in Nemtzia - RADACINILE in ROMANIA !... si Sufletul !
Buna seara, raspund mesajului tau cu o oarecare intarziere si sper ca acesta, sa nu fie un motiv de intristare pt. tine. Vorbesti frumos despre radacinile tale, romanesti. Ce pot sa-ti spun este, ca de ceva vreme ma bantuie un sentiment bizar, acela ca nu mai apartin nici unui loc, ma simt straina in propria tara. ...Cu neputinta asist la balci politic, care dureaza de la caderea comunismului pana in prezent. O societate aflata intr-un declin continuu. Multumesc frumos si te mai astept pe la mine, Lylyca.